Ce-i de făcut atunci când unii pacienți aflați în terapie, fie brusc, fie treptat, indică existența unor semne de prăbușire psihică, iar din varii motive această problemă nu poate fi soluționată cu ajutorul unei abordări clinice obișnuite? Spitalizarea și/sau medicația antipsihotică sau antidepresivă — care pot avea un impact ireversibil asupra vieții unei persoane — sunt absolut necesare?
În cartea de față Christopher Bollas prezintă o abordare radicală a tratamentului psihanalitic acordat persoanelor aflate la limita prăbușirii psihice, oferind o paradigmă clinică nouă și curajoasă. El afirmă că, dacă este surprinsă la timp, o prăbușire poate deveni un progres prin înțelegerea transformatoare. Bogat ilustrată cu detaliate studii de caz, această carte va fi una de interes pentru clinicienii care descoperă că, în cazul pacienților aflați la limita prăbușirii psihice, modul de lucru tradițional se dovedește a fi insuficient pentru soluționarea crizei emergente.
Christopher Bollas este psihanalist cu practică privată în Londra. Este autorul unor lucrări de referință, precum The Shadow of the Object (1987), semnând în același timp romane şi piese de teatru. De același autor, la Editura Trei a mai apărut Isteria.
„Cel mai frecvent catalizator al unei prăbușiri psihice este o ceartă cu un prieten sau o respingere bruscă din partea unui partener. Aceste fenomene comune pot evoca elemente psihologice latente, care împing persoana în vidul creat de respingere și umplu spațiul cu un afect până atunci înăbușit, de obicei originând dintr-un eveniment mult mai profund și mai tulburător din copilăria persoanei. Acest fapt are efectul imediat de a regresa pacientul, funcționarea adultă de nivel mai înalt fiind uzurpată de poziția psihică a sinelui la momentul evenimentului originar.” (C. Bollas)
„Ceea ce am descoperit este că o prăbușire psihică are încorporat propriul proces logic. Dacă urmăm această logică, criza trece, iar pacientul iese din ea schimbat. Este ca și cum, odată ce persoana se simte în siguranță, susținută de un altul care o ascultă, se poate lăsa în voia experienței emoționale totale, pe care a amânat-o până atunci. Adevărurile de care s-a tot apărat sunt acum libere să satureze persoana în moduri înalt supradeterminate. Complexitatea faptului de a fi o ființă umană dă năvală și copleșește apărările anterioare; este asemenea unui eveniment natural de proporții.” (C. Bollas)
